Despre telefoane si profesionalism

“pai am fost ocupat si n-am avut timp sa dau telefon…”

Nu folositi niciodata replica de mai sus. In special daca ati avut timpul sa faceti drumul pana la un prestator de servicii ca sa aflati cu stupoare ca e ocupat.

Telefoanele sunt o inventie minunata. Nici nu mai pomenesc de telefoanele mobile, cand ai o problema bagi mana in buzunar si o rezolvi mult mai rapid decat ai fi facut-o daca nu aveai telefon. Poate problema nu se poate rezolva la telefon, nu-i nimic, cel putin poti sa afli cand interlocutorul are timp sa te ajute si sa te scoata din incurcatura. Pui mana pe telefon, faci o programare si stii exact cand se rezolva problema, fara timp pierdut nici pentru tine nici pentru ceilalti.

In momentul in care tu vii din alta localitate sa iti rezolvi o problema, s-ar putea ca problema aia sa nu se rezolve si atunci ai facut drumul degeaba, deci mult mai mult timp pierdut decat daca ai fi dat un telefon inainte sa pleci de acasa. Incepi sa te rogi de ceilalti, ca tu ai o problema urgenta, ca nu esti din localitate si uite asa ii incurci si pe altii. Si stii ceva? S-ar putea ca tu sa nu fii singurul care are o problema urgenta.

Toata lumea are impresia ca are probleme urgente si ca are prioritate in fata celorlalti. “Ce, crezi ca stau eu dupa altii? Odata trag o fuga pana acolo, ma rog un pic de ei, daca e nevoie dau un ban in plus da se rezolva problema imediat!” Hai sa nu mai gandim asa.

Hai sa incercam sa avem putin respect pentru ceilalti. Sa lasam micile atentii la o parte si sa ne rezolvam problemele cu mai mult profesionalism. Sa nu mai incercam sa ne bagam in fata, sa rezolvam totul pe pile. Poate atunci ne va placea mai mult cum vom fi tratati. Fara “hai sefu’ sa facem cumva sa fie bine“, ca s-ar putea ca treaba sa nu iasa chiar bine daca e facuta cu scarba si in graba.

Voi sunteti vedete?!

Si totusi, stie cineva cine e Elodia? Sau Cioaca? Sau Magda Ciumac?

Nu, pe bune, de ce apar asa mult la tv? Au realizat ceva maret si nu stiu eu?

Hai sa lasam televiziunea si ziarele pentru o clipa la o parte, pana la urma scopul lor e sa atraga cat mai multa audienta si daca asta se vinde, asta difuzeaza. De ce toata lumea vorbeste despre aceste presupuse vedete? Si nu ma refer la cei care intra in targetul OTV, ma refer la cei care critica emisiunile de acolo.

Daca ii ignori vor disparea. Si chiar daca nu vor disparea de tot, nu vor mai exista in mintea ta, in lumea ta. Daca ii bagi in seama vor aparea in fata ta si a doua oara. Vor fi subiectul conversatiei data viitoare cand te intalnesti cu cineva.

ai auzit ce s-o mai intamplat cu…

Dar destul ca am vorbit deja prea mult de ei.

E “de porc” sa citesti carti

Trecand peste expresia e de porc pe care sincer nu prea am inteles-o nici eu, cica e cam naspa sa citesti carti. “Ce bah, tu n-ai altceva mai bun de facut?” Ba da, o sa stau in cur pe bordura si o sa ne culturalizam impreuna discutand despre absolut nimic si mintindu-ne reciproc de parca viata noastra ar depinde de asta. Dar despre mintit intr-un episod viitor.

Sunt un pic rebel si imi place sa ies in evidenta. Mi-am dat seama de asta in liceu cand, stresat de atatia profesori cu capul gol (adica cu nimic in cap nu cu nimic pe el) am inceput sa ma manifest. Manifestari de obicei tampite, chestii pe care le-as regreta daca as crede ca in viata merita sa regreti ceva. Si uite de aia citesc eu, ca sa fiu rebel si sa ies in evidenta!

Serios vorbind, nu citesc nici ca sa imi imbunatatesc vocabularul nici ca sa ma pot uita superior la ceilalti gandind asta n-o citit nici macar o carte in viata lui si se crede destept. Nu ma intereseaza ordinea in care ar trebui citite cartile, nu incerc sa devin un expert in literatura. Nu citesc de plictiseala, cu atatea lucruri de facut nu e timp de plictisit.

Citesc pentru ca imi place. Inca de mic mi-a placut sa stau ore in sir cu o carte in fata. Acum nu mai citesc atat de mult dar inca savurez o carte buna (care imi place, nu care e la moda sau care vrea sa imi arate secretul universului). Mi se pare mult mai misto sa citesc o carte decat sa vad un film si absolut toate filmele facute dupa carti mi s-au parut cu mult sub nivelul cartii.

UPDATE: otto&ozzy zic ca-s pseudointelectual

Urasc in schimb sa citesc ceva la comanda. In liceu nu stiu daca am citit 2 din multele carti care constituiau lectura obligatorie. Oricat de mult incercam sa citesc cu placere nu reuseam, sentimentul acela ca e obligatoriu sa fac ceva plus gandul ca trebuie sa termin cartea intr-un anumit interval de timp m-au indepartat de lectura in loc sa ma apropie. Am luat si vreo cativa 2 la romana din cauza asta.

Ca o concluzie, nu cred ca e obligatoriu sa citesti vreo carte ca sa ajungi ceva in viata. Nici nu cred ca ar trebui sa fim obligati sa citim, oricum la cat de rasfatati sunt copiii din ziua de azi nimeni nu-i mai poate obliga la nimic. Cred in schimb ca cititul e o activitate mult mai placuta decat multe altele (care sunt promovate intens) odata ce-i prinzi gustul.

Curiosii mor repede

Sunt o persoana foarte curioasa. As vrea sa stiu tot ce se intampla in jurul meu. Sa stiu tot ce gandesc persoanele pe o raza de 50 de metri. Si daca s-ar putea as vrea sa aflu lucrurile astea fara sa pun prea multe intrebari. Mi-ar placea la nebunie sa le aud fara sa fie spuse. Probabil de asta imi place sa studiez comportamentul oamenilor.

Cred ca de asta imi plac atat de mult blogurile. Afli atat de usor ce gandesc altii fara sa pui macar o intrebare. Si asta intr-o liniste totala. Pe fundal canta piesele preferate in surdina, nici un comentariu absurd din partea cuiva din anturaj nu polueaza fonic. o replica nepotrivita ar putea sa il faca pe povestitor sa isi piarda firul gandurilor sau sa il determine sa se opreasca de tot din ce avea de zis de frica sa nu fie interpretat gresit. Din fericire asta nu se intampla pe bloguri.

Sunt doar eu si gandurile unui necunoscut/unei necunoscute. Un anonim. O persoana pe care nu as vrea sa o intalnesc. Daca as cunoaste bloggerul, blogul lui nu ar mai avea nici un farmec. A, scrii ca nu e bine sa fumezi? Pai cum ca de fiecare data cand te-am vazut aveai o tigara aprinsa in coltul gurii. Numai cocalarii asculta manele? Pai parca ziceai ca si tie iti place o piesa de-a lui Florin Salam. Intelegi ideea?

Poate ca o sa intelegi ca eu cred ca toti scriitorii sunt niste ipocriti. Una spun si alta fac. Un fel de popi care fac toate tampeniile si te sfatuiesc pe tine sa le eviti pe cat posibil. Nicidecum. Gandul si fapta sunt niste lucruri complet diferite. Stiu ca tigarile nu sunt bune si va sfatuiesc pe cei care nu fumati sa nici nu va apucati. Asta in timp ce imi aprind o tigara.

Da, imi place sa dau buzna in vietile oamenilor. Dar imi place sa o fac in liniste. Intru pasind usor, analizez tot ce vad si la plecare am grija sa imi sterg urmele. Nu vreau sa stii ca am fost acolo si ti-am citit gandurile. Nu vreau sa te deranjez, de fapt vreau sa te incurajez prin linistea mea sa continui efortul pe care il faci deja, sa-ti publici ideile.

Daca ai citit asta esti un pic la fel ca mine. Tocmai ai dat buzna in mintea mea. Si chiar daca ai vrea sa comentezi, nu ai voie.

Ba, tu te uiti la Badea?!

Urasc sa fiu catalogat. Mai mult decat urasc sa fiu catalogat urasc sa fiu catalogat gresit.

Uneori imi place sa ma uit la Mircea Badea. Alteori imi place sa ascult manele. Cateodata imi place sa citesc o carte. Din cand in cand am chef sa vad cate un documentar. Daca in zilele cand vreau sa ma separ de lumea inconjuratoare ascult muzica la un volum care poate ca i-ar deranja pe ceilalti (fie ei pietoni, participanti la trafic sau vecinii de la bloc) in restul zilelor incerc sa tin volumul cat mai aproape de un nivel decent.

Sa cataloghezi fanii emisiunii “In gura presei” realizata de Mircea Badea drept dobitoci sau cretini e o prostie la fel de mare cum e sa cataloghezi toti ascultatorii de manele drept cocalari. Am un prieten care asculta manele si rock si probabil a citit mai multe carti decat altii care sunt mandri ca ei nu-s inculti pentru ca nu asculta manele. Si nu, prietenul meu nu e cocalar si nici nu cred ca e o exceptie asa de rara. Poate daca n-ar fi ascultat manele cocalarii ar fi ascultat hip-hop sau rock. In cazul asta ti-ai schimba preferintele muzicale din cauza lor?

Nu imi aleg preferintele in functie de preferintele celorlalti. Consider ca BMW si Audi sunt niste marci bune de masini. Nu numai ca sunt fiabile dar iti lasa impresia ca sunt facute pentru tine, consumatorul, si nu pentru a face profit. Chiar daca multi dintre cei care au fost la capsuni in Spania si-au luat BMW-uri si Audi-uri pe care mai apoi n-au avut bani sa le inmatriculeze sau macar sa circule cu ele prea mult (e scump combustibilul) in momentul in care o sa-mi iau masina o sa ma gandesc in primul rand la astea doua marci.

Data viitoare cand intrebi pe cineva despre preferintele sale nu stramba din nas cand auzi ceva ce nu iti place. Mai da-i o sansa. Afla motivul pentru care ii place un anumit lucru si mai apoi vezi daca merita judecat.

Tu de ce fumezi?

Inainte sa ma apuc de fumat intrebam toti fumatorii de prin jurul meu de ce fumeaza. Eram curios ce ii face sa isi umple plamanii de fum pentru ca mai apoi sa il scoata afara. Chiar daca imi placea cum plutea fumul in aer cateva secunde inainte sa dispara asta nu mi se parea un motiv destul de bun sa ma apuc de fumat.

Asta pana intr-o zi. Privindu-i pe toti din jurul meu cum fumeaza am vrut sa incerc si eu. Primul fum tras in piept. Am inhalat prea repede, plamanii nu erau obisnuiti asa ca inevitabilul s-a intamplat. Am tusit vreo 5 minute incontinuu. Al doilea fum la fel, doar ca nu am mai tusit asa de mult.

In alta zi am incercat din nou. Chiar daca nu tuseam asa mult si plamanii nu mai erau neinitiati nu puteam sa trag in piept fara sa tusesc. Un prieten m-a invatat cum sa fumez. Atunci am fumat prima tigara fara sa tusesc deloc. Chiar daca invatasem sa fumez mi-am promis sa nu devin un fumator si sa nu-mi cumpar niciodata un pachet de tigari.

Dupa cateva saptamani am comis unul din multele “pacate” din viata mea. Am comis-o. Mi-am cumparat primul pachet de tigari. L-am fumat cu placere. Parca imi placea si mai mult fumul care plutea in aer. Nu ma mai saturam si bagam tigara dupa tigara. In dimineata urmatoare aveam in gura un gust nasol de fum si ma durea pieptul. Chiar daca m-am spalat pe dinti de mai multe ori tot aveam impresia ca mestec tutun.

De la un timp nici nu mai simt gustul fumului in gura sau mirosul imbibat in haine. Chiar daca sunt constient de pericolele fumatului si urasc pozele de pe pachetele de tigari nu ma pot opri. Placerea care mi-o da o tigara (probabil din cauza satisfacerii unei dorinte, a unei dependente) e unica.

Si acum, inainte sa imi aprind fiecare tigara imi vine sa ma intreb: “eu de ce fumez?”

Echilibrul este raspunsul

Cu totii avem excese, fie ca stam la calculator prea mult, fumam sau bem prea mult. Poate pierdem vremea prea mult timp pe afara si nu ne mai facem treburile sau poate stam prea mult la lucru si nu mai apucam sa ne odihnim, sa ne bucuram de micile placeri ale vietii.

Nu o data am auzit pe cineva spunand “munceste daca vrei sa ajungi cineva in viata.” Munceste daca vrei casa, masina si o viata linistita. Munceste ca ziua de maine sa nu devina o povara ci o placere. Munceste si invata cat traiesti ca asta e rolul tau in societate.

Sunt sigur ca toti aveti cel putin un prieten care crede ca trebuie sa isi traiasca fiecare zi din viata ca si cum “maine” nu ar exista. Poate de multe ori l-ati admirat sau invidiat. Poate chiar l-ati urat pentru asta, pentru spontaneitatea de care da dovada si de pentru felul care e privit de restul.

Raspunsul, ca de fiecare data, e undeva la mijloc. Trebuie sa muncesti la fel cum trebuie sa si traiesti. Uneori trebuie sa dai dovada de seriozitate la fel cum alteori trebuie sa dai dovada si de spontaneitate, de un strop de nebunie.

Faza cu “eu nu-s unul acasa si altul la scoala/lucru” e cea mai mare prostie. Trebuie sa te comporti conform mediului in care esti, trebuie sa-ti construiesti un viitor la fel cum trebuie sa traiesti clipa.

Da, e posibil ca ziua de maine sa nu mai existe pentru tine. Te poate calca o masina pe trecerea de pietoni sau poti afla ca ai o boala incurabila si putine zile de trait. Dar e mai probabil ca ziua de maine sa o traiesti si sa iti para rau ca nu ai invatat/lucrat ceva azi.