Io-s destept si tu esti nimeni!

Pe vremea cand eram la scoala, in liceu in special (ce mult timp pare ca a trecut desi sunt doar 2 ani jumate de atunci…) ma simteam nasol din cauza profesorilor. E adevarat, n-am fost chiar cel mai silitor sau cuminte elev dar n-am fost nici vreo mare panarama si in nici un caz n-am facut faze care ar merita puse pe youtube.

Asa, dupa cum ziceam ma simteam prost din cauza profesorilor. E adevarat, ei erau oameni cu facultati, scoala, experienta de viata si ce mai vreti voi si eu eram un mucos si eram constient de asta. Problema era ca ma luau de sus, ca si cum ei ar fi fost niste genii iar eu un nimeni care are privilegiul de a scrie ce dicteaza ei. Ei bine, la mine nu functioneaza abordarea asta, n-am sa reusesc sa invat ceva de la cineva care se comporta ca si cum ar stii tot dar nu prea vrea sa impartaseasca cu altii in sensul ca raspundeau la intrebari intr-un fel care imi dadea senzatia ca eu n-o sa fiu niciodata in stare sa inteleg ce am de invatat. Singurele alternative ramanea atunci tocitul lectiei sau invatatul materiei din alta parte. Nu a functionat nici una din variante, nu vad rostul invatatului pe de rost a unei chestii pe care nu pot s-o inteleg si pana la urma de aia mergeam la scoala, sa invat chestii de la profesori si nu sa invat acasa de unul singur.

Si acum ca am facut introducerea, trec direct la final. Azi m-am simtit la lucru exact asa cum ma simteam la liceu!